Ce este propolisul? Este o substanţă răşinoasă colectată de albine de pe mugurii unor arbori (în special de pe plop, mesteacăn, fag, pin, brad, frasin), cu care acestea acoperă fisurile şi orificiile din stup, se apără contra bacteriilor şi altor microbi şi îmbălsămează cadavrele vizitatorilor nepoftiţi ai stupului (cu alte cuvinte, menţin curăţenia şi igiena stupului).






Propolisul are o mare varietate de culori şi arome, iar compoziţia sa diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care este recoltat (de reţinut că totuşi albinele preferă mugurii de Populus); conţine în primul rând flavonoide şi acizi fenolici, de asemenea, ceară şi acizi graşi, uleiuri volatile, polen şi urme de elemente minerale.

Acţiuni terapeutice:
Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri, paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp., Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis – bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal)
Proprietăţi:

• antioxidant (anti-tumoral, anti-cancerigen), 
  

• antispastic 
  

• anestezic
  

• protejează contra efectelor nocive ale radiaţiilor

• antiinflamator
  

• cicatrizant şi epitelizant
  

• hepatoprotector (protejează ficatul contra efectelor alcoolului)
  

• imuno-biostimulator
  

• tonic al vaselor capilare 
  

• regenerator al ţesuturilor.
  

Utilizarea în oncologie:

sortimentele de propolis european, cât și cele sud-americane și africane conțin compuși diferiți farmacologic, dar cu remarcabilă acțiune antitumorală (ex. CAPE, artepilina C). 

Cercetările cele mai avansate la nivel mondial privind utilizarea propolisului în oncologie s-au realizat în Japonia și America de Sud. 

Renumite sunt mai ales unele sortimente de propolis verde, produs recoltat de albine de la specia Baccharis dracunculifolia, specifică florei braziliene.

Datorită marii sale variabilităţi de compoziţie, propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, la care bacteriile dezvoltă în timp rezistenţă.

Indicaţii:

Pentru uz intern:
 - infecţii ale căilor respiratorii superioare şi infecţii ORL (bronşite, 

faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite,  tuberculoză)

 - afecţiuni digestive şi hepatice (gastrită, ulcer gastric, colecistită cronică, 

hepatită cronică, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive)
 - parazitoze intestinale
 - infecţii urinare, prostatite, tumori vezicale
 - neuropatie diabetică dureroasă
 - stări de stres, migrene
 - ateroscleroză
 Pentru uz extern:
 - afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, gingivite, abcese 

dentare, parodontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar)
 - afecţiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze)
- afecţiuni ale pielii (eczeme infecţioase, arsuri, plăgi, ulcer varicos, tricofiţie, 

tuberculoza pielii, acnee, furunculoză)
 - afecţiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plăgi)
 - hemoroizi, fisuri anale, proctită
 - prostatită, orhi-epididimită
 - metroanexită, cervicită, distrofii vulvare de menopauză
 - pre- şi post-radioterapie
- artrite, artroze

Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietăţilor
sale dezinfectante, antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, 

antioxidante, antimătreaţă, protectoare contra radiaţiilor ultraviolete şi conservante. 

Este utilizat la prepararea unor deodorante, şampoane, loţiuni antiacneice,
ape de gură, paste de dinţi, creme nutritive.
Contraindicaţii: situaţiile (rare) de alergie la propolis. 

Exemple de produse care conţin această substanţă valoroasă:
- tinctura de propolis - este un extract alcoolic, conţinând de obicei 30%
propolis şi care se foloseşte atât intern, cât şi extern
- extract apos de propolis - mai potrivit pentru cei la care este contraindicat alcoolul
- extract glicerinat sau glicolic
- extract uleios (ex. Propoliv)
- unguent cu propolis (Propoderm)
- extract moale de propolis 70 % - folosit ca bază pentru producerea
unguentelor, se poate administra și intern, dar în cantități mai mici
decât tinctura de propolis
- supozitoare cu propolis (Miprosept) 
- tablete cu propolis (Septoprop - produs de ICDA, excelent pentru probleme orofaringiene; Propol2)
- capsule cu propolis (în special pentru forme de propolis solubil, cum ar fi propolisul verde)
- spray cu propolis - fie orofaringian, fie de uz extern (recomandat în arsuri și plăgi)

- miere cu propolis
- gama Meltonic – cuprinde suplimente nutritive cu efect tonic general sau specific pe anumite aparate şi sisteme; sunt 10 formule complexe, bazate pe miere polifloră, extract de propolis standardizat, alte produse apicole şi extracte din plante medicinale (printre ele, regăsim: tonic respirator, renal, hepatic, gastric, cardiovascular, nervos etc.)
- propolis brut, care poate fi mestecat ca atare, cu efect dezinfectant şi anestezic al cavităţii bucale – în doză de 1 g de 3 ori pe zi
- extract uleios, picături pentru nas (Propoheliant - rețetă magistrală)
- badijonaj gingival (Parodontovit)
- loţiune antiacneică (Acneol-prop)
- apă de gură (de la numeroși producători: ICDA - cel mai cu tradiție, Apidava, Viva Natura, Tis, Favisan etc.)
În funcţie de situație, se aleg cele mai adecvate dintre aceste forme de administrare.
Atenţie! Tinctura de propolis, nefiind solubilă în apă, se administrează într-o linguriţă de miere sau se pune pe o bucăţică de pâine, se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se poate lua.
Tinctura de propolis se poate prepara şi în casă, după următoarea reţetă: se mărunţeşte bine propolisul (pentru a creşte suprafaţa de contact cu alcoolul şi a favoriza extracţia) şi se adaugă alcool etilic de 80-90°, în proporţie de 1:3 (la 3 părţi=30 g propolis, se adaugă 10 părţi=100 g alcool etilic). Se lasă la loc uscat şi ferit de lumină timp de 7-14 zile. Apoi se face o filtrare primară şi una secundară, cu o hârtie de filtru. Filtratul trebuie să fie clar, fără particule, de culoare maro sau roşiatică. Tinctura se păstrează în sticle curate, de culoare închisă, cu dop ermetic, la loc ferit de lumină.
De asemenea, tot în gospodărie se poate prepara un extract uleios de propolis, din 10 g propolis amestecate cu 200 g ulei de măsline sau 100 g unt, se încălzeşte uşor pe baie de abur timp de 90-120 minute, la 50°, amestecând continuu. Se filtrează şi se păstrează la loc întunecos şi răcoros.

Studii clinice:
Propolisul vindecă herpesul genital mai rapid decât Acyclovir-ul.
Vynograd N, Vynograd I, Sosnowski Z. A comparative multi-centre study of the efficacy of propolis, acyclovir and placebo in the treatment of genital herpes (HSV). Phytomedicine 2000; 7(1): 1-6.