Fitoterapie

        Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic - are o vechime de mii de ani şi o eficienţă deja dovedită. Ea foloseşte plantele sub formă de extracte totale, spre deosebire de medicina alopată care recomandă doar substanţe extrase din plante.
        Printre avantajele ei se numără accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine), acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate), tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul la toate nivelele). Plantele medicinale se pot folosi în paralel cu medicamentele alopate (cu câteva mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente - de exemplu anticoagulantele - şi unele plante).
        Fitoterapia modernă studiază compoziţia chimică a plantelor în laboratoarele farmaceutice şi argumentează ştiinţific utilizările tradiţionale ale unor plante.
        Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecţiunile uşoare, funcţionale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant şi poate contribui la o parţială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.
        Aceste afirmaţii se aplică la modul general, deoarece se constată în practica medicală că important este pacientul şi nu boala (diagnosticul), căci adeseori dorinţa bolnavului de a se vindeca poate face adevărate minuni, în pofida statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta suferă. De asemenea, există practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin studii efectuate în clinici, că bolile grave pot fi vindecate; a se consulta în această direcţie cartea doctorului Dean Ornish - Revoluţie în terapia bolilor de inimă (apărută şi la noi în ţară), în care acesta arată cum leziunile coronariene grave sau ateroscleroza sunt fenomene reversibile dacă se urmează un program de tratament naturist, sau lucrarea doctorului Max Gerson Terapia cancerului. Există şi practicieni naturopaţi nemedici care aduc numeroase mărturii ale unor cazuri vindecate prin terapii naturale (ex. Rudolf Breuss – Modalităţi de tratare a cancerului, leucemiei şi a altor boli aparent incurabile ş.a.m.d.).

     În general, răspund bine la tratamentul fitoterapeutic următoarele boli:
- alergiile, astmul bronşic, reumatismul (unele forme), bolile de piele
- bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici
- infecţiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecţiuni virale
- stările de stres şi epuizare, carenţele în anumite vitamine şi minerale
- intoxicaţiile cronice, hipercolesterolemia
- ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil

Atenţie! Efectele plantelor se instalează în timp şi necesită o administrare prelungită - de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea şi vechimea bolii, reactivitatea organismului şi perseverenţa bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura şi 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic.

Contraindicaţiile fitoterapiei:
Nu vom apela la fitoterapie în situaţiile urgenţelor medicale (cu foarte mici excepţii) sau chirurgicale şi nici în cazul bolilor infecţioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).

Măsuri orientative:
1 linguriţă=5 ml lichid sau 1-3 g plantă uscată (cca. 1 g flori şi frunze subţiri, 2 g frunze şi ramuri, 3 g scoarţe şi rizomi)
1 lingură=15 ml lichid sau 5-10 g plantă uscată
1 vârf de cuţit=0,5-1 g plantă uscată
1 cană =200-250 ml lichid.
20 picături apă distilată=1 g
50-60 picături tinctură (în funcţie de concentraţia de alcool)=1 g

Modalităţi de administrare a plantelor medicinale
Plante toxice
Plante medicinale contraindicate în sarcină