Modalităţi de administrare a plantelor medicinale

UZ INTERN

1. Stare proaspătă sau suc obţinut prin presare din planta proaspătă (în cazul plantelor alimentare: ex. rădăcini de morcov, frunze de ţelină, fructe de pădure, seminţe comestibile) – modalitatea ideală, care conţine intacte toate principiile active (inclusiv enzime, vitamine, uleiuri volatile etc.), aşa cum se găsesc ele în natură. Dezavantaj: pot fi consumate doar în sezon. Utilizarea lor în stare proaspătă face obiectul dietoterapiei – ramură a medicinei naturale care prezintă regimurile alimentare cele mai adecvate pentru păstrarea sănătăţii sau vindecare în cazul diferitelor afecţiuni.
2. Pulbere din planta uscată, obţinută prin mărunţirea sau măcinarea plantei într-un mojar sau cu râşniţa electrică. De obicei se administrează câte 1 g de 4 ori pe zi, dintr-o singură plantă (doză valabilă pentru plantele lipsite de toxicitate). Se ţine pulberea (umezită cu apă) sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu apă sau cu puţină miere.
           Majoritatea plantelor toxice se administrează în doze de 0,25 g de 4 ori/zi (maxim 1 g/zi), dar sunt şi plante care se administrează în cantităţi şi mai mici de 1 g/zi. Este necesară cunoaşterea exactă a toxicităţii plantei care urmează să fie folosită; de aceea, cel mai bine este ca tratamentul cu plante care prezintă un anumit tip de toxicitate să fie făcut sub supravegherea unui medic fitoterapeut.
           În cazul amestecurilor de plante, dozele sunt de câte 1 g de pulbere preparată din fiecare plantă. La o priză se vor combina câte maxim 5-7 plante dintre cele indicate.
3. Macerat la rece: se prepară de obicei, pentru uz intern, dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la o cană cu apă plată rece (la temperatura camerei). Se lasă la macerat 6-8 ore (timp în care se agită periodic), apoi se strecoară şi se bea. Doza de macerat este de 3-4 căni/zi. Se poate prepara de la început cantitatea de macerat pentru 24 ore (se pun 4 linguriţe plantă la 1 litru de apă rece).
4. Infuzia: se încălzeşte apa până fierbe, apoi se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la o cană cu apă clocotită. Se opreşte focul, se acoperă vasul cu o farfurioară şi se mai lasă 5-10 minute; apoi se strecoară şi se bea. Doza este de 3-4 căni/zi. Are o eficienţă mult mai scăzută decât pulberea sau maceratul la rece.
5. Decoctul: 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la fiert în 250 ml apă. După ce începe să fiarbă, se mai lasă încă 15-30 minute la fiert, completându-se cu apă, pe măsură ce se evaporă. Se filtrează fierbinte, se lasă să se răcească şi se beau 3-4 căni/zi. Are o eficienţă mult mai scăzută decât pulberea sau maceratul la rece.
6. Alte modalităţi care necesită prelucrare:
   - Comprimate, drajeuri, capsule, gelule – preparate din/cu pulberi de plante. Avantaje: dozare precisă a plantelor din amestec, uşurinţă în administrare.
   - Pulberi liofilizate: se obţin pe cale industrială, din extracte de plante prin extracţia apei.
   - Siropul: este o soluţie extractivă apoasă (infuzie, decoct, macerat la rece) la care se adaugă sirop de zahăr sau miere.
   - Tinctura: este o soluţie extractivă hidroalcoolică, preparată din plantele mărunţite macerate în alcool etilic alimentar de diferite concentraţii, lăsate timp de 8-14 zile.
   - Vinurile şi cidrurile - preparate din plante medicinale sau sucuri de fructe macerate în vin şi sterilizate.

UZ EXTERN

7. Cataplasme cu plantă proaspătă sau uscată – se aplică planta ca atare sau pe un pansament, uşor zdrobită dacă este proaspătă sau mărunţită şi muiată cu apă, până se face ca o pastă, în cazul în care planta este uscată. Se bandajează strâns deasupra. Cataplasmele se pot lăsa un interval de timp variabil: de la 10-15 minute dacă e o plantă rubefiantă (ex. muştar) până la câteva ore (ex. cataplasmele cu varză).
8. Cataplasme cu macerat la rece sau tinctură - pentru uz extern, maceratul se prepară în general dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă rece (timp de macerare 6-8 ore). Se strecoară şi se fac cataplasme sau se pun comprese, folosindu-se un pansament steril. Cataplasmele se pot realiza şi folosind o compresă îmbibată cu tinctură (ex. cataplasme cu bitter suedez). Se lasă în general 2-3 ore.
9. Gargară, spălături bucale – se poate face cu macerat la rece preparat ca mai sus sau cu tinctură diluată cu apă.
10. Băi, spălături, clisme – se prepară în general tot sub formă de macerat la rece, strecurat şi încălzit uşor după aceea sau sub formă de infuzie sau decoct. Se realizează spălături sau se adaugă în apa de baie (pentru băi se prepară macerat sau infuzie, din 150-200 g plantă sau amestec de plante la 5 litri apă).
11. Alte modalităţi care necesită prelucrare: unguente - se obţin prin macerarea produsului vegetal bine mărunţit cu un excipient gras, uleiuri medicinale, oţeturi aromatice, creme, loţiuni, ovule, supozitoare.